Radiațiile solare – efecte negative pentru sănătatea umană și evitarea acestora
Radiațiile ultra-violete (RUV) solare reprezintă o componentă relativ mică a întregului spectru de radiații elecromagnetice, având lungimea de undă cuprinsă între 100-400 nm. Cantitatea de RUV ajunse la nivelul solului este atenuată de stratul de ozon; astfel, radiațiile UVC, letale, sunt absorbite în totalitate, radiațiile UVB sunt puternic atenuate iar cele UVA ajung la nivelul solului practic în totalitate. Deci, din radiația totală ultra-violetă de suprafață, aproximativ 5% este reprezentată de UVB iar restul de UVA. Cantitatea de RUV de suprafață este influențată și de coordonatele geografice de pe glob, de perioada zilei, de prezența norilor (ex. un cer puternic înnotat poate reduce cu până la 50% RUV de suprafață), anotimp, altitudine, etc.
Cu cât lungimea de undă este mai mică, RUV au energie mai mare, fiind mai reactive și având impact mai mare asupra biologiei umane. Efectele asupra sănătății umane sunt în corelație directă cu lungimea de undă a RUV dar pe de altă parte, este aberant să considerăm că un foton de 319 nm (aparținând spectrului UVB) are efect biologic semnificativ diferit față de un foton de 321 nm (aparținând spectrului UVA). Din punct de vedere al efectelor biologice, practic vorbim nu de regiuni și subregiuni spectrale rigide (UVB, UVA I, UVA II ) ci de un spectru electromagnetic continuu. Radiațiile UVB au potențial eritemal puternic dar partea de spectru dinspre UVA reprezintă limita superioară pentru spectrele de absorbție a proteinelor și ADN-ului, ceea ce înseamnă că UVB sunt implicate și în fenomenele de fotoîmbătrânire și apariția cancerelor de piele. Subdiviziunea UVA II are potențial eritemal relativ ridicat spre deosebire de regiunea spectrală UVA I.
Din păcate, pe lângă efectele imediate, acute, după expunerea pielii la RUV, există și efecte cumulative, cronice, mult mai grave, prin expuneri repetate la soare, chiar și în cazul expunerilor cu durate scurte.
Efecte asupra sănătății umane:
Eritemul (arsurile solare) este o reacție acută, provocată în special de radiațiile UVB cu lungimea de undă de 300 nm, radiațiile UVA II având un potențial eritematos de 1000X mai mic. Eritemul se manifestă ca o înroșire a tegumentului, la aproximativ 4 ore de la expunere, prin dilatarea vaselor din plexul dermic și creșterea fluxului sangvin la acest nivel. În principal, este o reacție de tip proinflamator.
Foto-îmbătrânirea apare ca un cumul de efecte cronice ale expunerii repetate la RUV, atât UVB cât și UVA. Pielea devine mai uscată, rugoasă, apar cheratozele actinice, pigmentările neregulate. Pielea își pierde elasticitatea, ridurile se accentuează, vasele de sânge sunt mai dilatate (apar telangiectaziile), apare hiperplazie sebacee și comedoanele solare (puncte negre).
Cancerul de piele este un efect cronic al expunerii repatate la UVR. Este provocat de radiațiile UVB dar și radiațiile UVA au rol de stimulare și augmentare datorită inducerii stresului oxidativ. Expunerea la soare poate provoca trei tipuri de cancer de piele, cel mai agresiv, cu mortalitate mare, fiind melanomul malign. Corelația între expunerea neprotejată la soare și apariția cancerului de piele este acum general recunoscută, inclusiv pentru zonele nordice, unde soarele nu este atât de puternic, persoanele cu pielea deschisă la culoare fiind mai vulnerabile.
Expunerea la RUV activează în piele două mecanisme fotoprotectoare: proliferarea epidermală cu îngroșarea stratului cornos (care reduce transmiterea RUV prin proteine și cheratina compactă) și sinteza de melanină (cromofor care absoarbe în special RUV și lumina vizibilă cu lungime de undă mică). Producția de melanină se realizează în două faze, bronzarea imediată declanșată de UVA și lumina vizibilă și bronzarea întârziată, cu pigmentare mult mai intensă, declanșată de UVB.
Folosirea produselor cu protecție solară trebuie să devină parte din ritualul zilnic de îngrijire a pielii, nu doar atunci când stăm la soare, având în vedere agresivitatea soarelui. Sunt recomandate produsele cu factor ridicat de protecție, care protejează atât împotriva radiațiilor UVB și UVA, cât și împotriva spectrului vizibil și a celoi infraroșu.
Având în vedere importanța produselor de protecție solară în menținerea sănătății, legislația cosmetică europeană reglementează foarte strict această categorie de produse. Conform acestei legislații, proporția de acoperire UVA trebuie să fie o treime din SPF-ul total. Având în vedere că spectrul solar UVB care determină sinteza vitaminei D în piele este identic cu spectrul care produce eritem și cancer, din motive de sănătate umană, Academia Americană de Dermatologie recomandată evitarea expunerii neprotejate la soare, o dietă sănătoasă cu alimente bogate în vitamina D și/sau utilizarea de suplimente cu vitamina D. Studii recente au demonstrat că utilizarea de produse cu SPF 15 permite sinteza vitaminei D în piele prin expunere la soare.